Tot ce-i frumos, e al meu.
...de ce nu m-as legana, daca trece vremea mea....
joi, 27 iunie 2013
Dialog platonian
-Deci ,sa-nteleg , ca pietate ai de mine?..
Ca nu-ti mai sunt indiferent?..
......Cum as putea, putere creatoare?..Dar poate inimile noastre, vor sa renasca iar, ca florile la soare?...
Desigur!.. De ce poate?...Magnific: sa renasca...sub soare..Ca o floare...
Al meu si-al tau..un singur suflet.
Plesneasca dar,bobocul! Sa infloreasca ,floarea!...
A, era un simplu vis....Si eu, ce incepusem....sa renasc..
Opritu-m-am , la jumata-de strada...
.....In toate, Doamne, as vrea s-ajung.. la ultimu-nteles.. Esenta drumului cel lung, si-un suflet de ales....
Esti aisberg!.. Esti un munte de zapada!!!!
Ba nu! Un fulger, o sageata..
Pai ,iata-mi spiritul, pe iarba l-am aruncat in fata-ti....Decizia-i a ta: Il lesi in colb sa zaca... sau il ridici......Si-l colorezi din nou..
Zi: da! Sau nu!...sau..zi ceva...Omoara-ma pe veci....Sau da-mi eternitate.
....... Ai vrea amor? licoare otravita, ai vrea sa bei din cupe aurite?
O, nu!..
Desigur ,nu!.
Amorul ,e doar culmea, apogeul...iubirei sufletesti.
C-abea apoi, pe urma...sa-ncerci sa le-mpletesti.
Intr-un amor trupesc...Ce vine ca final...
Pentru-a umplea, cu-al sau pocal..
Fiorul dornic...si carnal..
Ce vine ca un ultim val..
Al noualea..
..... Si-n epilog: Arunci in flacara iubirii totul, tot ceea ce esti, ce ai fost, tot ceia ce vei fi....Apoi, dureri si biruinti trecute, trofeele amintirii, tot miezul mintii, ambitii fara margini....abea atunci simti dogoarea ei.
Ea cere mult...Ea cere totul...Rezerve nu sunt acceptate....E egoista...Nu o poti imparte...Sau o alegi, sau stai in agonie...Nu esti nici mort, dar nici suflare vie...Prefera sa te-neci in ea...In eu si tu.. e Dragostea..
...... Dar stii, ca fiecare dragoste moarta ne scrie o cuta pe obraz....Asa se tese clipa de clipa reteaua batrinetii. Ma gindesc ca privita cu o lupa enorma masca noastra ar lua aspectul unui cimp pe care stau alaturi insiruite cadavre linga cadavre.
De unde-atita haos, durere si amar?....Tristete, deprimare, in sufletru-mi hoinar... Ce-ar vrea sa acosteze, dar rupta-i e ancora...Si-ar vrea in slavi sa zboare, s-atinga Aurora...Dar teama i-i ca-n zborul, v-a fi arsa de soare....Si asta ,rau o doare....Se pare ca renaste...Se-nalta...si iar moare....De ce, cand te ascult, simt inima-mi cum doare?.
Doar n-am s-ajung pe culme...Se poate foarte bine...Dar vreau sa urc atit cit am sa pot prin mine.
........Pot eu sa-ti fiu ,de vre-un folos?.....Sau ...sunt doar de prisos?.
De-ncurc cumva, tu spune-mi ...si dispar...Ca-n calea-ti sa nu mai apar...
......Si ai avea acest tupeu spre a scapa catre vazduhul lin? Lasindu-ma sa indur singur nevoi si chin?
Tu esti a mea!...Si data-mi esti de Zeus!
Cum as putea, sa ma impotrivesc..?
Cand simt...ca un nebun....ca te ...iubesc..
Faclie neagra-n intuneric alb
De ce mi-ai aparut in cale?
Caci ,ca un muc de luminare,
Ma sting ,fara scanteia ta?.
Copila mea, durerea mea.
De ce in visuri ,ma dezmierzi,
Fara vre-o teama sa ma pierzi,
Ma-nvii, ca iar sa ma omori..
Si ud sa ma trezesc in zori?..
De ce cu corpu-ti mladios,
Aduni tot ceia ce-i frumos,
Lasindu-ma la greu popas, fara simtire fara glas?..
Iubirea mea ,unde-ai ramas?
..De ce in noapte, stralucind, un astru-ncepi sa cazi,
Ca in caderea ta imensa, si sufletu-mi sa arzi?..
Lasind-ul praf si scrum..
Calcat de talpile, in drum..
Ale titanilor grabiti, ce trec si se petrec...
Vreau salcia sa planga peste mine....
Atat de mult , vorbit-am de pamaint, si-acuma vrei sa ne-aruncam in vant...
Sa ne ascundem sufletele goale, in bratele oriunuia din noi..
Ca mai apoi, sa ne-nvelim cu nuferi infloriti...
Narcisi, in trandafiri si iasomie...
Ca maciesu-nbratisand pe paducel...
Am fost cu Tine, tu ai fost cu El..
Am fost in Tine, tu si-acuma esti in El....
Banal...Dar ce feeric..
Misterios, in totul ce-i frumos...si plin de nonsens...
...ziceai, in iarba mladioasa, ca ai dori sa stai...
Sa simti cum netezeste corpul nud..
Sarutul meu ghidus pe corpu-ti ud...
sa dantue frenetic si nebun...
pe sanii tai...
pe burta...si mai jos...
saruturi, doar saruturi, iar saruturi....
pe buze sa ne cada mii de fluturi...
...printre saruturi..
Misterios, in totul ce-i frumos...si plin de nonsens...
...Ziceai , c-ai vrea spre cer sa ne-avantam.
si-acolo , printre stele si luceferi,
sa hoinarim, tinandu-ne de mani..
..doar noi in doi,lipsiti de grija si nevoi, doar noi in doi...nici imbracati, nici goi...
In ciuda sa le facem zeilor, ce vor privi la dansul corpurilor noastre in convulsii...
...la dansul corpurilor ce se impletesc, atat de tandru , gingas si firesc...
...si nedumnezeesc....
Sa radem, sa strigam...si limbile sa i le aratam....dumnezeescului....
Misterios, in totul ce-i frumos...si plin de nonsens...
...Opreste-te Caline! Ca ai luat-o razna!
banal, absurd, grotesc.....le calca, iar apoi cersesc..
sa se imbete in atingerea catifelata, a bordurilor rubinii, de trandafir....
ca sa-l transforme in final, intr-o licoare otravita..in venin....
turnat in auritul lor potir....
umani ce trec....
Frumos, dar plin de nonsens....
Cer scuze, adormit-am...
Cad frunzele
Vreau s-arat cuiva, durerea-n piept ce-mi zace.
Poate ca de ea , voi fi cumva lasat.
Tot ce mi-a placut candva, azi nu-mi mai place.
Unde e lumea cea de altadat?.
Lumea, ce o iubeam si o credeam frumoasa.
Oameni, ce imi pareau ,ca niste flori.
Totul a disparut acum, in fum si ceata.
Viata, fara culori.
Vreau sa-ntreb pe cel ce stie a-mi raspunde,
Vreau sa ma ajute sa-nteleg:
Unde a disparut caldura lumi, unde?
Cine, m-ar ajuta s-o regasesc?
Strig in bezna noptii, strig cu disperare:
Doamne, priveste lumea, ce-i cu ea?
Tata, de ce atitea suflete murdare?
Cine le va spala?
Vreau sa-ntreb copilul ,ce imi da manuta,
Cum s-ajung si eu in lumea sa?
Sa ascult cum canta scumpa mea maicuta,
Cantece de nani-na.
vreau sa merg din nou in codrul verde, care
Cu fragi dulci ma desfata.
Sa alerg descult prin colbul ulicioarei.
Cu copii din mahala.
Cad frunzele pe crestetele noastre inalbite.
Cad frunzele pe ranile ce dor.
Cad umbrele pe inimile noastre impietrite.
Cad umbrele pe suflete, ce mor....
Intalnire tarzie
Te-am intalnit atunci, cand nu te cautam.
Si-n pilde inceput-am sa vorbesc
Cu-n ochi spre oaspeti, altul catre geam
Pe tine, ma temeam sa te privesc.
In parul blond, ovalul fetii ,tandru inramat
Si ochii mari , adinci patrunzatori
Simteam cum ma topesc, cum ma strabat,
Din crestet , pana-n talpi, fierbinti fiori.
M-am intrebat atunci: de e posibil,oare
Printre culorile,demult ce le-am uitat,
S-apara ceva nou, nemaivazut,o floare
Deosebit de dulce,chip inmirezmat
Iar in momentul cand coralul de pe buze
Fu strabatut de primul tau cuvant
Ca apa cristalina, a miilor havuze
Lasandu-ma un balc, pe bietul meu pamaint,
Am inteles ca viata-mi, mai capatase-un sens
Ca nu mai sunt de unul, in marele-univers
Ca-n marele nimic, si-n micul meu imens
Aprinsu-s-a o stea...si-a aparut un vers.
Repros printre iluzii
...In fiecare zi ma doare,tot mai mult si mai mult gandul la tine.... In sfarsit azi ai binevoit a-mi scri... Unde ai fost pana acum? ...Realizez ca in ceia ce simt pentru tine e mult mai multa durere decat credeam c-ar putea fi.... Trebue sa ma opresc...Sa fac ceva....Sunt prea fierbinte. Gandul la tine ma arde . Ce doare .... Si in deosebi atunci cand tu nu esti....
Inteleg, esti ocupata... de fapt si eu sunt, dar...N-o sa-ti mai scriu... Poate asa ma vei uita.... Poate...
...De ce ma amagesc? Iluzii, iluzii...
Incerc sa ma mangai cu cuvintele ce-mi scrii, citindu-le si recitindu-le... Pana unde va merge dragostea ta?.... Cat de repede se va epuiza?..... Cat o sa-mi mai scrii?...
...O sa-l rog pe Eu-mi sa-ti ia locul... El cel putin ma asculta ....si-mi raspunde....
Nu-i asa ca-i dureros , cand scrii si nu primesti un raspuns... Mi-ai spus-o de atatea ori... De ce atunci ma tii in suspans?... Poate pentru ca ti-am spus, ca-mi place chinul?... Da, dar asta e de un alt gen....nu reusesc sa ma obisnuesc cu el...
....Da, te iubesc! Si? Imi place dragostea platonica , dar nu pina-ntr-atit, ca sa nu mai stiu ce-i cu mine....Mai vreau sa si te ating....sa te simt in bratele mele...Sa te sarut...sa ma netezesti privindu-ma cu patima....Vreau...vreau....O dragoste se alimenteaza si cu fleacuri din astea....cat n-ar parea de straniu... Nu-ti reprosez. Vorbesc cu Eu-l meu.....
Ma cheama, sa te pot chema
Tu unde?..
Mai ai un-te ascunde?..
Copila mea cu buze dulci si blonde plete...
Raspunzi...pe indelete...
De fapt, e si tacerea un raspuns....
De ea de multe ori am fost strapuns....
Tacere mizerabila, laconica.....si-atat de explicita uneori..
De ce dar azi te vad razand de-ai mei fiori...
Tacere blestemata!..
Te rog , ma iarta....
Doar uneori, sunt eu , cel ce te chem...
Atunci cand simt cuvintele cum gem....
DE teama sa nu spuna vre-o prostie...
Suspin , si-ncep sa fac filosofie...
Sau poate-un monolog..
Ce fine-si vrea-ntrun drastic epilog...
Cu mana-ntinsa stand , ca un milog...
Incerc cu gandu-mi sa vorbesc..
De-o viata-l tot intreb, de TE IUBESC?...
Iar el, neghiobul, catre suflet ma indreapta....
Si-ncep urcusul, treapta dupa treapta...
E grea escaladarea, dar tentanta..
Stiind ce ma asteapta pe-acea panta...
Printre stelute, note si culori....
Inconjurat de splendidele flori...
In leagan radios de curcubeu...
Sunt asteptat de Sufletelul meu!...
....Trezeste-te , Caline!!!!!!!
...Copila mea cu buze dulci si blonde plete...
Raspunzi chiar prea pe indelete......
Abonați-vă la:
Postări (Atom)